Dracula, na pocu u libro e na pocu u film, nu misto lana

Condivida

L’atru juarnu per puro caso, ei scoperto ca i certi film ci su puru i libri (veramente ancora unn’ei capito si fanno u contrario, cioè ca prima scrivano u libro e pu ci fannu u film); e inzomma m’ei vulutu leja su libro ca si chiama Dracula, ma giusto ppe bi’ si u film l’ avìano fattu giustu, picchì certi cose un mi quatrizzavano.

E infatti avìa raggiune io, quindi mo v’i cuntu mischati tutti i dua cussì a storia si capiscia miegliu,  picchi cussì l’avìani fa, u film dico; certo ca a chissi d’a produZione ci’a di spiega tuttu, ca un ci capiscianu na beneamata mazza, forse i libri l’usanu sulu ppe zippa.

Nendi, c’era nu cristiano, anzi no, nu cristiano proprio no, o meglio, forse poi volendo Gesù Cristo ci potrebbe anche entrare, ma mo senza paparià sup’a su fattu d’a religione, ca mi stei ncartannu e comunque ormai ullinni frica cchiu nendi a nissunu.

LAVURU I NOTTE – Insomma su cazz’i cristiano venìa d’a Romania e si chiamava Dracula, aru vida parìa nu giovinotto piacente, sulu na pocu jancu, ma picchì giustamente fatigava di notte e un pigliava mai na picca sule, ma era orfano e nessuno ci’avia dittu mai ‘Cose i notte, vrigogna i juarnu’; però era bieddru chi via, parìa chir’attore, chiru lla cumu si chiama?! Ah, Gheri Oldiman, u tieni presente?! Ecco sì, iddru, sempi vistutu i nivuru, fashion e arrichignante ca manch’i cani.

Libro con Dracula in copertina in uno scatto di giorno.
E inzomma a chissu li piacìanu (giustamente) assai i fimmine ed avìa perso a capu pi sa cazz’i Mina, na ciota liquida ccu sa vucca sempre aperta ma sustusa chi via, e puru na pocu sisita.
Però ara fine puru ad’iddra li piacìa ru martagno i nu certo livello (come modestamente a tutte noi), e quinTi ben presto tra i due scoppia la passione.

SANGUE MON AMOUR – Ma il vero problema, che poi è ru tema centrale i su cazz’i libro luangu cumu na puntata di Amici, era che ad iddru li piacìa assai u sangu, ma no nel senso che credi tu, cioè a dire a si fa’ a chianteddra quannu iddra avia ru ciclo, noni, chi ba pinzannu, su luardu.
E mancu l’atru siensu ca pienzi sempi tu, cioè a dire chissa mi fa sangue, noni, cioè, chissu era implicito.
E nemmeno anGora nel senso che forse tutti preferiremmo, e cioè, u sanguinaccio d’u maiale; purtroppo unn’era mancu chissu.

Una rara immagine i Mina a vucca chiusa
Ad iddru u sangu li piacìa proprio a ssu viva, a capitu tu su cazz’i ciotarieddru, ma c’era nu motivo povaroma, e mo circamu d’u capi’.

ARRICHIGNO – Sa storia, che come vi dicevo è assai longa, è cchiu longa puru i 7 edizioni di Sanremo mise assieme, perché peralTRo è scritta in forma epistolare, cioè su tante littere accucchiate, e ri scrivano na pocu tutti, ma sopratutto chiru curnutu d’u fidanzatu i Mina, si aviti capito buanu, chira stroscia era già fidanzata, ma aru povaroma di Dracula ullinni fricava granché, picchì ad iddru u sangue li servìa ppe campà, ppe’ t’a fa breve era nu vampiro, ma unn’è ca ja truvannu sangue i qualsiasi stroscia in circolazione, no, a iddru li ricircava puru nu certo livello di arrichigno, e sa’ Mina inzomma li scatenava nu certo aggrizzo.
Indi per cui, ppe ru tena bbuanu aru povaru fissa d’u fidanzato, l’avìa lassatu a ssi fa alliscia’ i tri sciavorte amiche sue cu atrettanti belli parfii, ca pu ara fine l’è juta i lusso.

Scene da un arrichigno
MMUALICU – Vabbè, pu’ a nu certo punto è nnu mmualicu ca un si ci capiscia nu cazzu, cumincianu ad escia cumu fungi atri personaggi ca un c’intranu né d’a porta né d’a finestra, cume ppe dì ca c’è puru n’atra caggia pej’i Mina, nu prissure, unu i chiri classici scìenziati cusentini, come ci insegna il nostro amico McKiniccè, ca ci’a tena a morte ccu Dracula, e pu ci su’ puru nu ciotarieddru e n’atru muntune; e inzomma aru prissure para ca li piglianu i diavuli (moccivò) quannu capiscia ca Mina u po aiutà a si carrià finalmente a ssu povero cristu ppe su portà ara torretta.

MORALE – Morale della favola, ovviamente u povaroma i Dracula, invece i’ campa’ cent’annu cumu t’aspettassi i nu vampiro ccu tutti i crismi, mora ncinerito e un ci dunanu mancu nu cazz’i caccavu ppe s’u ricoglia; tuttu chissu ti l’ei cuntatu ppe ti fa capì i chin’è ra curpa si si’ sventurati d’ i rumeni, i na manera o i n’atra, s’a piglianu sempi aru culu.

Paracula impenitente, sregolatezza senza genio, una vera rarità; cusentina doc, quasi cum’a strina.


Condivida